Dupa cincisprezece ani in marele experiment al retelelor de socializare, evaluarea impactului net global este imposibila doar pentru ca nu exista un F-minus.
Semnalizatorii de virtute remarcabili, razboinici razbunatori ai justitiei sociale, indivizi dornici sa iasa in evidenta, sa impresioneze, care se prefac ca viata lor este utopica, ideala, stiri din surse indoielnice, dubioase, distribuite de cunoscuti si mai dubiosi… totul pentru navigarea pe platforme care ii fac pe utilizatori, in diferite grade, dependenti, plictisitori, segregati politic, si mai putin toleranti.
Iata zece motive pentru care titlul acestui articol nu este doar o alta exagerare online.
10. Stai… ce? Deficitul de atentie ia amploare
Anul trecut, Microsoft a efectuat un studiu pentru a descoperi daca atentia noastra s-a diminu….
… Alo? Inca citesti asta?
OK, bun. Anul trecut, Microsoft a efectuat un studiu pentru a stabili durata medie de atentie a omului. Departe de un demers caritabil, sondajul a avut loc pentru a ajuta specialistii in marketing sa lupte cu nivelurile de concentrare a consumatorilor, care sunt in scadere. Pana in 2000, durata medie de atentie a scazut deja la 12 secunde, iar cercetatorii s-au intrebat daca alte doua decenii de proliferare pe scara larga a internetului au contribuit la deteriorarea ei.
Rezultatul? Opt secunde. OPT. Cu o secunda mai putin decat nivelul de concentrare al unuia peste medie, care reuseste sa fie atent timp de 9 secunde!
Desi este imposibil sa aruncam vina doar pe retelele sociale, este evident ca tweet-urile de 280 de caractere si videoclipurile TikTok de 15 secunde (care, aparent, sunt fix cu sapte secunde mai lungi) joaca un rol semnificativ. O scadere cu 50% a capacitatii noastre de concentrare doar intr-o generatie nu se intampla fara un potop de stimuli distrugatori, omniprezenti si in mare parte straini de viata noastra normala.
Un alt mod in care retelele sociale afecteaza negativ atentia este „multitaskabilitatea” inerenta. Cu alte cuvinte, suntem adesea angajati in social media SI altceva – o conversatie, o emisiune TV, sofat nesabuit etc.
Comportamentele precum navigarea pe Instagram in timp ce te prefaci ca urmaresti meciul de fotbal al copilului tau sunt legate de capacitatea de atentie compromisa si dificultati de a-ti aminti lucrurile in mod clar. Explozia continutului social media a dus, de asemenea, la interactiunea extrem de redusa cu un anumit continut; de exemplu, utilizatorii Facebook de pe telefon sunt in medie doar 1,7 secunde atenti la un articol ca si acesta.
9. Cyber-Crack: Social Media si dependenta
Retelele sociale pot crea dependenta fizica si psihologica ca orice substanta (cum ar fi nicotina) sau compulsie (cum ar fi jocurile de noroc). Pana la 10% dintre americani indeplinesc criteriile pentru dependenta de social media. Aici, niciun factor nu este mai mare decat „Efectul FOMO (teama de a pierde)” – un indemn neincetat de a ramane informat cu privire la ceea ce fac ceilalti.
Din pacate, caderea intr-o capcana FOMO lasa individul mai singur decat mai conectat. Confruntati cu imagini zambitoare ale prietenilor in cadre adesea nesincere, ramanem cu sentimentul ca viata altora este mai fericita decat a noastra. Acest lucru poate duce la un tip bolnav de comparatie cibernetica compulsiva care ne face sa ne simtim mai degraba parasiti decat integrati.
Utilizarea adictiva a social media este similara cu alte tulburari obsesive. Simptomele includ modificarea dispozitiei (implicarea in social media ofera o crestere emotionala initiala, chiar daca efectul sau pe termen lung ne face sa ne simtim mai rau); preocupare; toleranta redusa la explozia initiala de dopamina a retelelor sociale, ducand la o utilizare din ce in ce mai mare; simptome de sevraj; probleme de relatie cauzate direct de utilizarea obsesiva a retelelor sociale; si, desigur, recaderea in comportament compulsiv dupa o perioada de abstinenta.
O statistica recenta rezuma dependenta colectiva a societatii de social media: americanii isi verifica telefoanele in medie de 160 de ori pe zi. Desi nu toate datele sunt bazate pe utilizarea retelelor sociale, cu siguranta este un procent considerabil.
8. Te rog, da-mi un LIKE!
Retelele sociale ne-au transformat in catelusi care fac giumbuslucuri pentru a primi rasplata. Cu exceptia faptului ca, in loc de biscuiti pentru caini, cersim aprecieri, follow si distribuiri. Partea inversa a FOMO (teama de a pierde), aceasta validare virtuala este un alt motiv pentru care retelele sociale provoaca obisnuinta / dependenta.
Prin design, retelele sociale de dezvolta pe nevoia umana de a ne simti recunoscuti, aprobati si acceptati. Care dintre noi nu a postat ceva auto-perceput ca indraznet sau inteligent … apoi a verificat fara incetare aprobarea Atotputernicului spatiului cibernetic?
Aceasta forma de cautare a acceptarii atrage o diferenta distincta, daunatoare, intre interactiunile dintre persoane. Cand intram intr-o camera cu oameni si spunem ceva, primim reactii si feedback in timp real, iar un dialog mai profund poate incepe instantaneu. In schimb, „camera” retelelor sociale este mult mai populata, iar observatiile noastre sunt initial nerecompensate cu feedback. Trebuie sa-l cautam (verificand din nou), un proces care ofera atat mini-impulsuri anticipative, cat si reale ale dopaminei.
Nu numai ca aceste check-in-uri sunt atragatoare si captivante (cui nu ii place sa vada o postare adunand aprecieri si comentarii in decurs de ore sau zile?), ci sunt si educationale – intr-un mod rau. In curand aflam ce tipuri de postari obtin cele mai pozitive feedback-uri si ne vom indrepta spre subiecte care atrag laude de la prietenii nostri online. Acest tip de apreciere falsa se leaga de urmatorul nostru subiect…
7. Cyber Chickenshits (Lasitatea cibernetica)
Social media ii face pe oameni lasi. Dandu-si seama ce tipuri de postari atrag de obicei cele mai multe aprecieri, distribuiri si urmaritori – fotografii ale copiilor, omagii sentimentale aduse unui sot sau parinte, virtute care semnaleaza cat de incluzivi suntem – multi aleg sa mentina nivelul de dopamina provenit din like-uri evitand in mare masura orice lucru considerat controversat.
Aceasta securitate cibernetica este atat patetica, cat si complet logica. Ne atasam de social media, partial din cauza recompenselor bazate pe egalitate pe care platformele le acorda. Recunoscand postarile extrem de timide care plac cel mai mult in randul cohortelor online, tindem sa ramanem cu aceasta reteta blanda pentru succes, mai degraba decat sa riscam sa provocam agitatie.
Cei religiosi sunt cei mai plictisitori online; ceea ce este mai rau, sunt chiar incurajati sa fie. Mai ales in era Wokeness (constientizarea problemelor care privesc justitia sociala si justitia rasiala) si cancel culture (cultura anularii, o forma moderna de ostracism, care presupune expulzarea cuiva din cercurile sociale sau profesionale – online pe media de socializare, in lumea reala, sau ambele)(mai multe despre asta mai tarziu), retelele sociale cuprind din ce in ce mai mult o majoritate silentioasa prea timida pentru a exprima un gand original sau ceva care sa iasa din tipar ca sa nu fie mustrate de angajatori, dispretuite de prieteni si familie sau supusi unor alte batai de joc cibernetice care sunt, in mare masura, in mintea lor.
Confruntati cu alegerea dintre a primi laude pentru ganduri resemnate si plictisitoare sau respingere pentru curaj, majoritatea aleg prima varianta. Isi inhiba curajul si se conformeaza videoclipurilor cu pisici, ca niste oi cibernetice care cauta validare.
Dar, desigur, unii oameni iau pozitia opusa. Si asta ne duce la…
6. Machismul pe retelele sociale: duri care tasteaza
„Esti o amenintare pentru femeile de pretutindeni. Sper sa iei SIDA si sa mori naibii.”
Acum, indiferent daca sunt de fapt o amenintare pentru femeile de pretutindeni (nu este adevarat; sunt doar pentru cele din vecinatatea mea generala), as sustine ca comentariul meu anterior de pe Facebook nu merita nici sa fiu numita in vreun fel, nici sa mi se doreasca moartea in urma unei boli. Si de la un prieten al unui prieten – o „persoana pe care e posibil sa o cunosc” – nici mai mult nici mai putin!
Care a fost comentariul meu? Declaratia simpla conform careia eram pro-viata si nu vedeam aceasta pozitie in contradictie cu convingerea mea ca homosexualii ar trebui sa aiba egalitate deplina in conformitate cu legea, inclusiv dreptul de a se casatori si de a adopta copii. Cat de amenintator pentru mine.
Daca ar fi fost schimbul de replici fata in fata, desi eu si omologul meu care imi dorea HIV nu am fi ajuns la un consens complet, probabil ca nu m-ar fi pus in aceeasi oala cu violatorii si molestatorii in serie.
Acesta este doar un exemplu al modului in care retelele sociale au intensificat si vulgarizat discutia. Fara a privi oamenii in ochi si aflati la o distanta la care nu putem fi ajunsi (amintiti-va doamnelor: sunt o amenintare), suntem liberi sa lasam sa inceapa trollingul, insultele si demonizarea insirate intr-un mod obscen.
Mai rau, multe platforme sociale permit celor cu gura mare sa-si flexeze muschii falsi in anonimat, eliminand orice recurs pentru comportamentul lor dezgustator . Ai ceva cu mine? Atunci ai curajul sa-ti folosesti adevaratul nume.
5. Cel mai alarmant link cu privire la justitia sociala si justitia rasiala
Retelele de socializare recompenseaza extremismul si inchid ideile ponderate de masa. Fara indoiala, acest lucru se intampla in extrema dreapta – unde, printre alte notiuni, ideea ca pana si democratii si liberalii centristi fac parte dintr-o vasta conspiratie socialista a contribuit la asaltul rusinos din 6 ianuarie al cladirii Capitoliului SUA.
Dar aceasta constituie o problema chiar mai mare in stanga, unde semnalizarea virtutii pe scara larga duce la inclinari ridicole spre stanga, in timp ce “Wokerati” lupta pentru pozitiile „cele mai pure”. Pur si simplu, dialogul pe retelele sociale inabusa dialogul despre problemele sociale, critica si ineaca parerile diferite.
Pentru inceput, TOTUL se leaga fie de fanatismul evident, fie de rasismul institutional. In timp ce aceste lucruri exista cu siguranta, extremistii de stanga ai retelelor sociale considera orice pozitie nuantata drept inerent rasista sau invechita („OK Boomer” este un prim exemplu). In special, barbatii heterosexuali albi sunt evitati si respinsi pur si simplu pentru ca sunt albi, heterosexuali si masculini – trei identitati cu care s-au nascut. Aceasta este definitia manuala a prejudecatii.
De asemenea, retelele sociale recompenseaza si normalizeaza semnalizarea declansatoare lipsita de curaj. De fiecare data cand un alt cuvant, persoana sau opera clasica de literatura este atacata public pentru ca nu indeplineste standardele de justitie sociala din 2021, un inger din fulgi de zapada isi ia aripile.
Adesea, astfel de aberatii sunt controlate de albii liberali care si-au auto-atribuit abordarea non-problemelor; un exemplu cheie este proliferarea cuvantului „Latinx”, care elimina „stigmatul de gen” din cuvintele „Latino” si „Latina”. Doar 3% dintre latino-americani folosesc termenul, inventat de albii turnului de fildes, care au un sentiment de vinovatie. Stiri de ultima ora: limba spaniola atribuie genul tuturor, inclusiv substantivelor comune.
4. Rupe gura targului: cultura anularii este incontrolabila si perturbatoare
Retelele de socializare au facut din impuritatile / insultele deliberate si greselile oneste o infractiune aprinsa, chiar distrugatoare de vietii. A facut acest lucru permitand celor mai extreme voci insetate de sange sa domine discursul public, in ciuda faptului ca reprezinta o mica parte din publicul real.
Iisuse Hristoase … poate cineva sa mai faca o greseala fara a fi alungat definitiv? Poate un conservator sa exprime o opinie conservatoare fara a fi concediat de la o companie de tehnologie sau eliminat dintr-o emisiune TV? Si chiar daca un atac, o insulta, este mai degraba obiectiva decat subiectiva din punct de vedere politic, vom continua sa respingem oameni decenti, in mare parte bine intentionati, pe baza unei judecati proaste?
Ceea ce este ciudat este ca anularea culturii este de obicei un eveniment in care esti atacat de catre cei din tabara ta: stanga isi exprima indignarea pentru o ofensa, iar consecintele sunt impartite inegal in decalaje politice. Conservatorii pot alege un presedinte care se lauda cu apucarea organelor genitale ale femeilor, in timp ce liberalii forteaza demisia unui senator democratic, Al Franken, pentru o tentativa slaba despre cum umorul influenteaza genul – in ciuda faptului ca inainte de a fi un politician era … ati ghicit, un comedian.
Odata cu anularea culturii, intalnim din nou dispretul pentru nuante al retelelor sociale. Pentru fiecare persoana teribila (Harvey Weinstein) si simbol opresiv (steagul confederat) care merita sa dispara, exista nenumarati oameni cu inima buna, care au facut pur si simplu greseala de neiertat de a fi om in epoca social media.
3. Bucle de feedback si camere de ecou: moarte prin algoritm
Retelele de socializare nu sunt pe deplin responsabile pentru rezolvarea necorespunzatoare si greu de controlat a opiniilor politice din lumea occidentala, dar cu siguranta a accelerat si exacerbat aceasta tendinta deranjanta.
Inainte de Internet, sursele de informatii erau limitate. Desi acest lucru a diminuat cu siguranta proliferarea opiniilor non-mainstream, acest teren de joc mai usor de navigat a oferit, de asemenea, o baza de fapte asupra carora o mare majoritate a publicului a fost de acord. In timp ce Internetul a extins exponential sursele media – si a introdus capacitatea ca indivizii care au aceleasi idei, dar sunt separati fizic, sa se adune – retelele sociale au fost cele care au dus aceasta segregare a informatiilor la lungimile sale nesustenabile actuale.
Nu este un accident. In timp ce internetul se ocupa de proclivitati individuale (tendinta de a alege sa faci ceva in mod regulat) – in special inclinatii politice – in mod inerent, social media o face in mod intentionat. Pentru a mentine utilizatorii implicati si, prin urmare, pentru a vinde mai multe reclame, entitati precum Facebook si Twitter ne monitorizeaza interesele si ne furnizeaza mai mult din aceleasi interese si preferinte, categorisindu-ne dupa o varietate de factori, inclusiv afilierea politica.
Pe masura ce adunam stiri din mass-media care impartasesc aceleasi interese si citim comentarii de la indivizi care, la fel, impartasesc aceleasi idei, opiniile devin dificile si fixe, neclintite, in timp ce pozitiile opuse devin nu numai dezagreabile, ci dezgustatoare. In mai putin de doua decenii de social media, acest lucru a dus la ceea ce presedintele SUA, Joe Biden, a numit pe buna dreptate un „razboi necivil”, unde capacitatea noastra de a face compromisuri a fost, ei bine, compromisa. Lumea social media este aproape exclusiv vinovata de arderea oricarui punct de mijloc intre punctele de vedere opuse, ducand la impasul legislativ si la o neincredere profunda fata de cei din afara camerelor noastre de ecou.
2. Libertatea de exprimare poate fi „detinuta”?
Social media pune puterea cenzurii selective in mainile celor foarte, foarte putini. Indiferent de pozitia oricui in legatura cu reducerea la tacere pe cel mai inalt profil a retelelor sociale – suspendarea pe termen nelimitat a fostului presedinte american Donald Trump de pe Facebook, Twitter si YouTube – abilitatea arbitrara de a elimina pe cineva de pe o platforma influenta este extrem de problematica.
Sa revenim aici si sa intelegem ca, indiferent de industrie, monolitii apar adesea dintr-un peisaj initial uniform. Concurentii precum Walmart si Amazon sunt, in parte, un rezultat natural al capitalismului de tip castigatorul-ia-aproape-tot.
Totusi, Walmart vinde marfuri, nu vorbe. Exista o diferenta distincta si potential periculoasa intre detinerea unei piete comerciale si detinerea celor mai mari piete de idei.
Donald Trump si-a sapat propriul mormant? Sigur ca a facut-o. El a sustinut in mod repetat si in mod fals ca a castigat alegeri cu miza mare intr-o natiune divizata, determinand adeptii pasionati sa incerce sa opreasca in mod violent certificarea concursului de catre Congres. Stim, de asemenea, ca nu toate discursurile sunt protejate. Multe tari europene interzic discursul care instiga la ura si, in SUA, limbajul care incita la violenta sau panica periculoasa (cum ar fi sa strigi „foc!” Intr-un teatru aglomerat) este interzis.
Cele doua intrebari care apar sunt: (1) unde este linia rosie de exprimare libera si, in mod crucial, (2) cine ajunge sa o traseze? Ar trebui ca Facebook, o companie de comunicatii tehnologice cu aproape trei miliarde de utilizatori, sa aiba puterea de a sterge contul presedintelui SUA in functie doar pentru ca este un mincinos? Si ar trebui ca principalii furnizori de servere de internet precum Google, Apple si Amazon sa fie liberi sa paraseasca platforme precum Parler cyber-homeless fara notificare?
Prin canalizarea discursului public cu cea mai larga acoperire catre companiile controlate privat, retelele sociale estompeaza liniile dintre cenzura si proprietate in moduri care nu au fost inca solutionate in mod satisfacator.
1. Trebuie sa fie adevarat…
… un idiot de pe Twitter a distribuit un link de pe un site de care nu am auzit niciodata.
Este dificil sa discernem daca social media este responsabila pentru ca ne prostim si mai mult sau pur si simplu pune acea prostie de lunga durata pe afisajul care solicita facepalm.
Intr-un studiu din 2019, doar 44% dintre participanti au putut evalua cu exactitate daca titlurile de pe retelele sociale erau adevarate sau false. Oamenii au fost, de asemenea, mai predispusi sa creada elemente care se aliniaza convingerilor lor politice, prezentand tendinta umana spre tendinta de confirmare pe care mass-media sociala a pus-o pe ciber-steroizii.
Exista un efect de bula de zapada in camerele de ecou neconfirmate pe care social media le creeaza. Intr-o zi, crezi o statistica inselatoare despre Planned Parenthood, iar a doua zi impartasesti povesti despre pizzeria pedofila a lui Hillary Clinton. Dimpotriva, povestile argumentate neincetat din surse inclinate spre stanga, care gasesc sexismul si rasismul oriunde se uita, ofera liberalilor presupunerea ironica, dar demonstrabil falsa, ca toti conservatorii sunt bigoti.
In cele din urma, o mare parte din materialul distribuit pe retelele de socializare nu consta doar in stiri false, ci si in persoane false. Cercetatorii estimeaza ca pana la 15% dintre utilizatorii de pe unele platforme, inclusiv Twitter, sunt roboti acuzati de orice, de la manipularea pietelor si influentarea alegerilor pana la raspandirea escrocheriilor de phishing, urmarirea de umplutura si numarul de comentarii. Per total, social media este un Vest salbatic de informatii in care faptul si fictiunea pot fi indistincte, otravind fantana discursului public prin amestecarea perfecta a dezinformarii si a informatiilor reale.
